E greu, e foarte greu! E greu pentru o fiinta umana sa faca ceva impotriva vointei sale! Frustrarea a iscat si va isca, atata timp cat lumea va exista, conflicte foarte distructive. Intr-o lume in care un zambet adevarat a devenit atat de scump, si in care suspiciunea e prima linie de aparare a fiecaruia, e aproape imposibil sa te consideri fericit sau implinit.
Intr-o astfel de lume am ales sa ne cunoastem: tu plina de zambet, eu plin de frustrari. Am fost acolo, am dat fiecare ce puteam, am primit cum nu ne asteptam, am dat inapoi mai repede decat gandul ca nu vom reusi. Am inchis intre noi usa dupa usa iar cheile toate le-am topit, impreuna cu tot ceea ce am creat, transformand si modeland noi forme in golul ce salasluia adanc in sufletele noastre.
Providenta ne-a adus impreuna, frica de greseala ne-a indepartat; dar oare ne va ajuta sa uitam? Sau poate ar trebui sa apelam la cel mai eficient vindecator, timpul? Sa ne lasam acoperiti de aripa lui, imbratisati de mila lui, sfarsiti de trecerea lui.
Haidem sa il aspteptam, despartiti, impreuna!
Ce sa asteptam? Timpul? E cea mai lasa varianta, asa cum nici frustrarea nu ceva ce trebuie acceptat.
RăspundețiȘtergereTemerile tale sunt la mine acum, dar pot sa zambesc, si timpul va sta in loc, atata timp cat si tu zambesti.
the fairy......tale