O clipă privirea li s-a intersectat! El fuma. Un nor gros învăluia încăperea şi îneca orice sentiment de înăltare. Pe jos, solzi fragili de scrum desenau ce numai tăcerea dintre ei putea să exprime, în aşteptarea încremenită a unei adieri care să îi spulbere. Au început devreme, iar acum becul atârnat sec de tavan pâlpâia obsesiv măsurând cadenţat trecerea grea a timpului.
Brusc, mâna lui s-a mişcat maşinal spre paharul gol de pe masă dar s-a oprit a deznădejde în aer.
“Nu mai e!”
A mai căutat o vreme cu privirea în jur dar camera goală l-a întors în gânduri. Aseară ea îi spusese despre gard şi cum stătea să cadă, iar el s-a apucat de reparat.
“Continuă să respiri, continuă să respiri, continuă să res...” Se topeau în mintea lui ca fulgii de zapadă consumaţi de gura flamândă de viaţă a unui vulcan.
Fum după fum, un gând suprapus cu altul amestecat cu tot şi vreascuri de gard, a continuat să respire din norul gros ce-i învaluia speranţa şi-i inunda încet mintea.
“Last night she said: Oh baby I feel so down but I don't know why... ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu